Intenţii, alegeri şi destin

"Destinul este intenţia Lui Dumnezeu care devine Creaţie prin lucrarea omului." - Părintele Arsenie Boca

Intenţii

Intenţiile care pornesc din conștiinţa pură au potenţial de manifestare infinit.

Deepak Chopra spune că dorinţele au impactul de manifestare cel mai mare asupra oamenilor cu care suntem cel mai apropiaţi emoţional.

În Upanishade se spune "Așa cum este dorința ta așa este și voința ta, așa cum este voința ta așa este și fapta ta, așa cum este fapta așa este și destinul tău" și "Ești ceea ce îți dorești la nivelul cel mai profund."

Putem afla ce ne dorim și ce vrem cu ajutorul interogării reflexive punând intrebările sufletului:

Ce vreau eu ?
Ce vreau eu cu adevărat, cu adevărat ?
Care este dorinţa mea cea mai profundă ?
Ce vrea viaţa de la mine ?
Ce vrea să se manifeste prin această formă ?

Decizii

1. Fiecare om are de luat în viaţă, la anumite momente, decizii importante.

O decizie este o alegere în conştiinţă, ceea ce inseamnă că suntem conştienţi în momentul în care alegem.

"De sigur căsătoreşte-te; dacă îţi iei o soţie buna, vei fi fericit; dacă îţi iei una nepotrivită, vei deveni filosof." Socrate

Socrate era filosof.

Cealaltă variantă la filosof cunoscută în societatea contemporană este monahismul. Călugărul şi călugăritele au făcut votul fecioriei şi au ales să trăiasca în celibat.

Uneori oameni care au fost căsătoriţi ajung să ia calea calugăriei din diverse motive: copiii pe care i-au crescut sunt maturi sau pentru că răman fără soţ sau soţie fără voia lor.

Această decizie importantă determină următoarea decizie importantă: cariera, profesia.

Ca şi călugăr în zilele noastre e nevoie de o şcoală superioară cum este teologia. Pe vremuri, în mânăstiri se facea ascultare la diverse ocupatii menite să asigure necesarul pentru viata de zi cu zi a călugărilor.

Căsătoria e nevoie sa fie înţeleasă ca şi comuniunea spirituală dintre soţ (bărbatul se transformă in soţ) si soţie (femeia se transformă in soţie) în vederea aducerii pe lume de oameni, a căror suflete să-şi implinească destinul. Chemarea fiecărui om este Cunoaşterea Lui Dumnezeu si mântuirea sau eliberarea un deziderat. Înţeleasă in sensul ei spiritual căsătoria rezolva problema singurătăţii omului, care astfel se intalneşte faţa către faţa cu polaritatea, pentru a atrage prin comuniunea lor intimă suflete evoluate. De aici şi rostul impletirii vieţii spirituale in cadrul căsatoriei, când este permis ca oamenii să facă dragoste pentru a-şi împlini menirea de a da naştere unor oameni liberi trupeşte şi sufleteşte.

2. Buddha în discursul despre a lua refugiu în Sinele Profund, vorbeşte de cele doua tipuri de bogăţii: lumeşti şi spirituale. Omul eliberat, mântuit, desăvârşit spiritual, spune Buddha, este cel care nu cauta nici bogăţii lumeşti, nici spirituale.

Cariera sau profesia nu poate fi doar lumească în sensul de a asigura doar cele necesare supravieţurii ci e nevoie, spre a aduce împlinire, să fie binecuvântată şi infuzată cu iubire şi lumina.

Pentru a înţelege fondul spiritual ca şi fundament al profesiei e nevoie de înţeles zeciuiala, adică impozitul ca fiind a zecea parte din cele câştigate şi pe care îi dăm, aşa cum explică Gabrielle Bernstein in cartea "Poate cauza miracole." la cineva care ne odihneşte spiritual. E de la sine inţeles că zeciuiala e o alegere liberă şi nu constrânsă.

Oamenii al căror destin este exclusiv spiritual, adică sunt invăţători spirituali, îi odihnesc pe oamenii din lume care s-au rătăcit fie făcând acţiuni neinspirate, fie pentru că au uitat de temelia spirituală din viata lor şi astfel se poate deduce, conform cu discursul lui Buddha despre luarea refugiului în Sinele Profund, că ei işi asigură necesarul pentru bogătiile lumeşti de la oamenii din lume care au nevoie de bogăţii spirituale şi care fie donează fie plătesc pentru ele.

De unde deducem că e nevoie de un fundament spiritual ca bază pentru profesie, nu ca o soluţie de ultimă instanţă, ci ca un proces firesc, împletit armonios în viaţa de zi cu zi.

3. Poruncile lui Iisus

În cartea "Evanghelia pe Scurt", Lev Tolstoi scrie de cele 5 porunci pe care ni le-a dat Iisus:

1. Să nu te mânii (Nu vă mâniaţi şi trăiţi în pace cu toţi)
2. Să nu fii desfrânat (Nu căutaţi desfătare în plăcerile trupesti)
3. Să nu juri (Nu juraţi nimănui, în nici o privinţă)
4. Să nu te impotrivesti răului (Nu vă impotriviţi răului, nu judecaţi şi nu daţi în judecată)
5. Să nu faci deosebire între oameni (Nu faceţi deosebire între diferitele popoare şi iubiţi-i pe străini tot astfel ca pe fraţii de acelaşi neam cu voi)

În Budism sunt cele 5 antrenamente de a fi prezent AICI şi ACUM, în Hinduism sunt Yama şi Niyama iar în Iudaism sunt cele 10 exprimări ale lui Moise.

4. Căsătoria în contextul Poruncilor lui Iisus - de la patriarhat la matriarhat, Putere Politica, Putere Religioasa, educaţie

Richard Rohr, un călugăr franciscan, explicând modul de organizare al societăţilor occidentale, spune că s-a constatat că "Dacă bărbatul nu este condus pe căi care îl lasă fară putere, el va abuza întotdeauna de putere."

Puterea în sensul ei firesc este voia liberă firească aliniată cu impulsul evoluţionar al Universului. Fiecare om se mişcă determinat de această voie si nimic nu o poate vicia în mod normal. Aici intră în schemă educaţia organizată de Puterea Politica al cârei scop este propovăduirea ignoranţei. Ignoranţa fundamentală care e sursa tuturor păcatelor este că omul nu ştie cine este. Toate cunoştinţele nu fac decat sa adânceasca ignoranţa pentru că încearcă să formeze un intelect pe baza unei întelegeri raţionaliste a Universului (asta nu inseamnă că nu trebuie să invăţăm dar pune acumularea de cunostinte la locul potrivit adică subordonează gandirea efectivă, necesară pentru supravieţuire, conştiinţei). 99% din tehnologia actuală este rezultatul acestei întelegeri raţionaliste a Universului și fundamentată pe logici binare (0 şi 1) și fizică clasică (newtoniană). Un model din fizica cuantică vorbeşte de observatorul conştient. Varianta la logicile binare sunt logicile multivalente cum ar fi logicile trivalente de care vorbeşte Florian Colceag cu un decident (care ia decizii), o sursă şi un senzor (un factor măsurabil) (Decidentul impreună cu Senzorul determină Sursa și Decidentul impreună cu Sursa determină Senzorul.)

Puterea Politică a apărut ca rezultat al tranziţiei de la societaţile patriarhale şi matriarhale care se organizau fie tribal, fie sătesc, fie în regate cu o componentă etnică majoritară (popoarelor semite, cele care se trag din Avraam, îşi cunosc descendenţa pana la Adam iar neamurile pana la Noe) guvernate fie de sfatul bătranilor, rege sau domnitor aşa cum mai sunt înca în unele parti din lume, la state naţionale bazate pe o separatie a Puterilor in Stat: Putere Religioasă, Putere Juridica, Putere Executivă şi pe protecţia minoritatilor în principal etnice, adică acei copii pe care femeile i-au făcut cu barbaţi veniți din alte părți prin migrație, şi religioase şi după aparitia adicţiilor datorate ignoranţei fundamentale (care genereaza consumul pentru placere si distracţie a mancarurilor, a conţinului media, apoi a medicamentelor şi in stadiile ultime a opioidelor sau substanţelor menite să anestezieze suferinţa fizică şi psihică in stadiile terminale) şi a necunoaşterii poruncilor lui Iisus, a minoritaţilor sexuale nefiresti.

Adică în societaţile cu structura patriarhală, tribale sau regate, un bărbat meritoriu ajuns in varful ierarhiei sociale uneori îşi lua mai multe femei decât putea duce în mod normal şi acest lucru lasă pe alţi bărbați fără. Normal se înţelege că femeile preferau un bărbat mai puternic din motive de selecţie naturală pentru copiii lor aşa cum o fac şi in zilele noastre.

Căsătoria este una din cele 7 Taine în Biserică şi este condiţionată în societatea românească de Căsătoria Civilă.

Casătoria monogamă în esenţă mută puterea de la bărbat (devenit soț) ca patriarh la femeie (devenită soție) şi încearcă sa recreeze o societate matriarhală orientată pe protecţia copiilor.

În mod simplu una din soţiile unui rege sau ale unui sultan sau una din soţiile din uniunile poligame era/este bucuroasă când soţul o alegea/alege pe ea pentru o întâlnire intimă pe când în căsătoriile monogame această bucurie, derivată pana la urmă din libertatea firească pe care o are bărbatul, se transformă în cele mai multe cazuri în bunul plac (potrivit cu fazele lunii) al femeii, se înţelege în detrimentul bucuriei soţului care nu mai era primit cu mare bucurie pentru ca a ales să fie intim cu soţia întrucât evident nu mai era alegerea lui ci un rezultat firesc al fazelor lunii.

Ideea că transferând puterea în cuplu de la bărbat la femeie în căsătoria monogamă, puterea nu ar fi abuzată este bineinţeles falsă, intrucat sexul poate fi folosit de femeie pentru manipulare. Iar reţinerea sexului pentru manipulare, distruge relaţia afectivă în cuplu şi nu poate fi dovedită iar rezultatul este o relatie în care femeia abuzează de puterea pe care i-o conferă atât societatea cat şi uniunea sacramentală (iar energia Yin in extremă se transforma în Yang). Epuizând căile cunoscute, cele pe care educația le-a instilat, şi sub presiunea unei societăţi întregi şi a unei relații de cuplu care nu mai are o componentă afectivă, bărbatul se chinuie, lucru ştiut de Puterea Religioasă şi de invăţătorii spirituali dar care îl aşteaptă (aşteptarea conştientă nu presupune inacţiune ci, pentru religii, urmeaza fie o cale devoţională (care are doua componente Tradiţia Orala (in Hinduism Vedele sunt Shruti, adica auzite (revelate) cu calitatea sufletului care ascultă (procesele iniţiatice s-au transmis doar oral şi în Hinduism)) şi Tradiţia Scrisa (în Hinduism Smriti adica amintite (compoziţii), şi care impreuna sunt cunoscute ca Tradiţia faţa de un invăţator spiritual: Moise, Iisus, Mahomed, Gautama Buddha, Guru Nanak, Rama, Krishna, Adi Shankara, Lao Tzu, Bodhidharma) să ceară ajutor, adică sa pună intrebări, Dumnezeu vrea ca atunci când nu înţelegem ceva sa punem intrebări, adică să ne smerim pentru că în inima smerită purcede Duhul Sfânt de la Dumnezeu. Dacă bărbatul nu o face, timpul nu se mişcă în favoarea lui întrucât confuzia sporeşte pe măsură ce trece timpul şi măreşte probabilitatea de a lua o decizie emoţională şi în ultimă instanţă pătimaşă care adânceşte confuzia şi îl depărtează pe om de calităţile sufleteşti raţionale reflexive, cele la care poate apela prin interogare reflexivă.

În România nu există o separare de facto a Puterii Politice şi Puterii Religioase şi acest aspect îşi are originea în Secularizarea Averilor Mânăstireşti a lui Alexandru Ioan Cuza.

5. Înţelepciune hindusă

Ţelurile vieţii omului - o traducere aproximativă dintr-un articol de Roger Gabriel despre Purushartha: cele 4 rosturi ale vieții omului.

În tradiția vedică în India sunt menționate trei țeluri ale vieții omului: Artha (valori economice), Kama (plăcere) și Dharma (dreptate). Mai recent adică acum două mii și cinci sute de ani în textele Upanishadelor a apărut și un al 4-lea și anume Moksha (eliberarea).

Dharma (dreptate)

Dharma înseamnă, adevăr și reprezintă modul corect de a trăi și de a te comporta în așa fel încât să fii conform cu ordinea lucrurilor din lume. La un nivel mai profund este legea cosmică care a creat Universul din haos. La nivel individual Dharma este rostul omului în viață sau baza comportamentului moral după care îți trăiești viața. Asta înseamnă să fii conștient de faptele, vorbele și gândurile tale,să fii compasional și receptiv la problemele altor oameni și să te trezești la realitatea Dumnezeirii din tine. În esență Dharma te ghidează să-ți amintești cine ești cu adevărat. Dharma aduce stabilitate și ordine, o viață care este corectă și armonioasă, preocuparea de a face ce este drept, să fii virtuos, să-i ajuți pe ceilalți și să interacționezi cu succes cu societatea. Cea mai mare abandonare a Dharmei, scrie în Bhagavad Gita, este să-i părăsești pe cei în neajutorați atunci când au nevoie. Deepak spune că poți să afli care este Dharma punându-ți întrebările: "Care este rostul meu ? Cum pot să le fiu de folos celorlalți oameni ?" Tot în Bhagavad Gita scrie, mai bine Dharma ta chiar dacă e imperfectă, decât Dharma altcuiva făcută perfect. Dharma este considerată a fi primul din cele 4 țeluri pentru că fără Dharma, Artha și Kama pot deveni distructive.

Artha (valori economice)

Artha, înseamnă să-ți câștigi pâinea în așa fel încât să trăiești comfortabil în lume. Artha presupune să trăiești cu pricepere într-o lume de lucruri care există pentru beneficiul tău. Artha este unul din demnitățile umane de bază, să ai suficiente lucruri care să te ajute să trăiești și să-ți întreții familia fără să acumulezi sau să fii lacom. Artha ne ghidează să ne punem întrebarea: "Ce văd a fi cu adevărat valoros ?" Nevoile variază de la persoană la persoană. Artha include orice este disponibil în mediul înconjurător care să-ți permită să trăiești o viață împlinită, precum și mijloacele de a le realiza." Artha include cunoștințe, prietenii, iubire, carieră, abilități, sănătate și prosperitate. Upanishadele spun că nu este bucurie în ceea ce este măsurabil ci în infinit. Artha oferă baza pentru Dharma și Kama. Fără prosperitate și securitate în societate sau la nivel individual atât viața morală dar și senzualitate devin dificile. E important ca succesul în lume să nu știrbească responsabilitățile morale ale Dharmei și calătoria către Moksha, adică eliberare. Artha este urmărirea activităților și mijloacelor pentru o viață bucuroasă și plăcută. În Vedanta scrie ca asta presupune să descoperi o modalitate ca banii să meargă după tine și nu invers, să lucrezi ceva care este compatibil cu felul tău de a fi și cu abilitățile, să lucrezi ceva care este de folos societății, să lucrezi ceva de care ești realmente îndrăgostit și să ai încredere în puterea de organizare infinită a Universului.

Kama (plăcere dar include nu doar plăcerile senzuale ci şi pe cele estetice)

Kama este dorința de plăcere și această dorința ghidează comportamentul uman. O viață fără plăcere și fără bucurii este goală și fără semnificație. Kama se referă la această plăcere, care poate fi senzualitate (adică referitoare la plăcerile simțurilor: văz, auz, miros, gust, tactil) dar înseamnă și artă, muzică, frumusețe, iubire, intimitate, afecțiune, tovărășie și bunătate, adică ceea ce aduce o delectare vieții. Plăcerile potrivite te ajută să te ghidezi către Dharma și împlinirea ei cu pasiune. De exemplu când ești bun cu cineva sau când oferi ceva în mod sincer simți o bucurie. Asta este o astfel de plăcere. Kama este bună și necesară atunci când există ca să suporte Dharma și face parte din bogăția vieții. Prea multă Kama poate duce la supra saturare, dependență (cum ar fi de televizor, telefon, tabletă, Internet), lene, lăcomie și dorință. Ca să practici Kama trebuie să te întrebi "Sunt plăcerile mele aliniate cu rostul vieții ?" Upanishadele ne spune "Așa cum este dorința ta așa este și voința ta, așa cum este voința ta așa este și fapta ta, așa cum este fapta așa este și destinul tău" și "Ești ceea ce îți dorești la nivelul cel mai profund." Să practici Kama, dintr-o perspectivă Yogină, scrie Roger Gabriel, este să fii complet prezent cu ceea ce experimentezi. Kama este o experiență senzorială totală care include descoperirea obiectului cu ajutorul simțurilor, învățarea despre obiect, stabilirea unei conexiuni emoționale, învățarea procesului de a te bucura și experimentarea sentimentului de bine înainte, în timpul și după experiență. Vedanta ne atenționează că Kama trebuie urmată cu discernământ, grijă, atenție și entuziasm și să fie liberă de orice griji și preocupări cu sinele propriu. Cea mai mare plăcere, scrie Roger Gabriel este dorul de Unitate cu Dumnezeu.

6. Cele 4 stadii (Ashramas) ale vieții omului

Grupate în intervale de 21-25 de ani

Primul Ashrama - Brahmacharya - student, burlac - 1 pana la 21-25 de ani - invațarea valorilor morale, devoțiune fata de invatator (Sadhguru - maestru realizat spiritual în comuniune cu Dumnezeu, Buddha (de la Buddhi care inseamna intelect (care se ocupa cu ganditul, analiza, sinteza, evaluarea) , care a transcens intelectul))

Al doilea Ashrama - Grihastha - Căsătoria, viața de familie - 25 pana la 50 - Câștigarea traiului, îngrijirea familiei, invațarea copiilor, ajutorarea celor in nevoie, viața spirituală (Dharma)

Al treilea Ashrama - Vanaprastha - 51-75 - Contemplarea Lui Dumnezeu și predarea îndatoririlor generației următoare. (Sangha - comuniunea celor care si-au luat refugiul în cele Trei Nestemate - Pe Buddha (Specific pe Gautama Buddha care este învățătorul rădăcină, şi mai specific maestrul care ne-a iniţiat), Dharma si Sangha), Satsang comuniunea celor care cauta Adevărul (care este Dumnezeu))

Al patrulea Ashrama - Sannyas - de la 75 - Pustnicie

7. Tipologii umane

OSHO spune că sunt trei tipuri de oameni, care sunt orientați pe cunoaștere, pe sentimente și pe acțiune.

Tipul care e orientat pe cunoaștere, spune OSHO, mai întâi gândește, apoi după urmează sentimentele și apoi acțiunea.

Tipul care e orientat pe sentimente, mai întâi decide, apoi urmează raționalizarea. Pentru tipul orientat pe sentimente în procesul de deducție logică concluzia vine mai întâi apoi procesul. Cu tipul orientat pe gândire concluzia nu este niciodată prima, mai întâi procesul și apoi decizia la sfârșit.

Tipul orientat pe acțiune, mai întâi acționează, apoi începe să simtă și apoi construiește raționamentul.

Ca să afli tipul, spune OSHO, pentru 21 de zile e nevoie de notat cum acționezi prima dată și apoi opusul spre care te miști ușor: fără-gânduri, fără-sentimente, fără-acțiune.

Nu există tipuri pure, dar există un tip predominant. Găsirea tipului, spune OSHO, este o cerință de bază pentru căutarea spirituală.